Când faci blogging de artă, artă handmade mai precis, şi reuşeşti să te impui nu  doar ca artist în marea de artişti de gen, ci şi ca om al cuvintelor, e lucru mare. De curând, am descoperit un blog şi pe proprietara lui care au reuşit să mă ţină „legată” de vorbe şi de obiecte din lemn pictate manual. Cristina Badea face artă din pasiune, iar fiindcă pasiunea ei este şi specială, pentru fiecare obiect pe care îl creează are câte o poveste, mai frumoasă, sau mai dură, aşa cum este cea pe care am ales să v-o redau mai jos. Nu vreau să o cunoaşteţi pe Cristina ca feministă. Vă promit că o veţi cunoaşte mai bine ca artistă, însă în prag de primăvară, mânată de astenie sau pur şi simplu de plăcerea lecturii, am ales o poveste reală.

Şi nu doar atât. Împreună cu Cristina am decis să te provocăm să ne povesteşti. Tema o poţi alege tu din trei propuneri – primăvară, iubire, vise.

Textul îl trimiţi până pe 10 aprilie pe adresa office@jurnallifestyle.ro

Efortul scriitoricesc nu-ţi va rămâne nerăsplătit, ci vei primi în dar un colier unicat de sezon, care are la rândul lui o poveste frumoasă, cu o fetiţă cu părul de lumină şi rochie străvezie. Adică acesta:

Dar iată povestea de azi:

“toate femeile din lume știe că binili învinge “

 Vine o vreme când ești și proastă – așa cum n-ai fost nicicând. Nu te simți proastă pentru deschiderea ta, căci tu așa ești, știi asta demult. Nici că ai crezut în el. E firesc să ai încredere, să pornești fiind convinsă că și celălalt e om: frumos, sincer, curajos. Te simți proastă pentru că n-ai simțit că minte – că nu e om ci mască.

 Fumezi un pachet de țigări în două ore și asculți pe repeat o melodie pe care ți s-a pus pată. Apoi îți ștergi lacrimile și mucii și te duci la baie. Te privești în oglindă. Vezi o proastă cu fața umflată de plâns. Ți se face milă de ea. Și silă. Îți amintești brusc cât a fost de frumoasă. Ce strălucire avea în ochi, cum zâmbea în fiecare dimineață – căci chipul lui i se înfățișa în fața ochilor, încă de la primul gând al zilei.

 Te speli pe față, te dai cu cremă antirid și suspini adânc, ca pentru ultima oară –  cât să fie de ajuns. Stai încremenită într-un loc. Te concentrezi pe respirația ta, încerci să conștientizezi că respiri – deci trăiești. O clipă, două clipe, trei…pânî dispar gândurile despre el. Întreg ghemul de foc care-ți ardea sufletula… iese că un abur. Acum ai sufletul ușor, curat și frumos …ca atunci când l-ai întâlnit pe el. E timpul să-ți faci o cafea, să țeși vise, să zâmbești larg și să-ți cauți sufletul pereche. Păcat că nu te-a vrut, ar fi fost frumos. Viața e că o bomboana fondantă roz, dar are și miros. De frezie. Iar tu ești floare.

 

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta

Spam protection by WP Captcha-Free