Linia de pret-a-porter de “expresie”, cum este numită la Dior, s-a născut odată cu casa şi a fost plasată sub controlul lui Christian Dior, apoi sub cel al lui Marc Bohan. În 1967, 20 de ani mai târziu, e lansată prima linie bis de pret-a-porter – “Miss Dior”. În paralel, există colecţii locale în Japonia, făcute de Kanebo, şi, puţin mai târziu, în Statele Unite, cu Jones, o licenţăce urmează în 1978, după Christian Dior New York Inc.

Pentru a asigura succesul lui “Miss Dior”, Jaques Rouet cumpără întreprinderea Simone Robin, renumită pentru rafinamentul produselor sale. La început, probele se ţin la sediu, în Rue Sain-Florentin, sub conducerea Nadinei Charteret, directoare la Simone Robin. Apoi creaţia e realizată în Avenue Montaigne, sub controlul lui Philippe Guibourge, asistat de Adeline Andre.

Evoluând între linia butic, mai selectivă, şi licenţele naţionale japoneze sau americane, “Miss Dior” ajunge în scurt timp pe culmi. Însă după o ascensiune spectaculoasă la care a contrubuit şi notorietatea mărcii, după primele trei sezoane, cifra de afaceri se prăbuşeşete. De fapt, din 1967, “Miss Dior”, ca  şi pret-a-porte-ul Dior în ansamblu ,este o activitate deficitară. În lipsă de oferte de lucru, atelierele acceptă, în curând, să execute comenzi externe.

Spre deosebire de Courreges şi Yves Saint Laurent, apărute pe piaţă la 15 ani după Christian Dior şi al căror pret-a-porter este lansat înaintea licenţelor, acum nu mai este posibil ca Dior, prizoniera intensei sale politici de licenţe, să revină la un sistem de distribuţie exclusiv.

Yves Saint Laurent şi Courreges şi-au realizat cifra de afaceri printr-o reţea de buticuri cu numele lor, care, la adăpost de orice concurenţă, permiteau ca vânzările să se facă în ritmul extinderii reţelei. De altfel, după 20 de ani de existenţă, Dior devenise mult mai puţin atractivă în comparaţie cu mai tinerii săi concurenţi. Aşa se explică motivele pentru care în 1974 vânzările “Miss Dior” (inclusiv cele din buticul de pe Avenue Montaigne) nu depăşesc 9.500 de bucăţi. În anul următor, stilistul Philippe Guibourge, alcărui talent incontestabil, părăseşte casa Dior pentru a intra la Chanel, unde asigură timp de şapte ani creaţia de pret-a-porter, până la venirea lui KarlLagerfeld.

Sub conducerea lui Marc Bohan pierderile de la”Miss Dior” continuă să crească pentru a ajunge, între 1975 şi 1983, la 45 de milioane de franci, la vremea aceea.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta

Spam protection by WP Captcha-Free