mociornitaAr fi putut face parte dintr-un top al celor mai bogate românce – asta dacă statul i-ar fi făcut dreptate şi i-ar fi retrocedat toate proprietăţile şi bunurile pe care comuniştii i le-au luat familiei sale. Aşa a rămas doar discretă şi resemnată în faţa unei Românii unde “băieţii deştepţi” umblă liber şi nu stau în celule, acolo unde consideră ea că le este locul. Este nepoata industriaşului Dumitru Mociorniţă – bunicul ei a fost unul dintre marii întreprinzători români interbelici, în domeniul pielăriei şi al încălţămintei – care, alături de alte nume mari, precum cel al lui Nicolae Malaxa, se află înscris în cartea de aur a industriei româneşti. Marie Rose a pendulat mereu între două Românii – cea în care comuniştii i-au răpit copilăria, dar nu şi eleganţa şi rasarea unei familii hăituite de cei aflaţi la putere, şi o Românie actuală care nu mai asupreşte, dar care a pierdut mai mult din onoare.  Marie Rose a vorbit despre averi spirituale şi materiale, despre câte neplăceri i-a adus Fondul Proprietatea, dar şi despre decenţă şi discreţie.

Dacă ar trebui să vorbiţi despre dumneavoastră în faţa a câteva zeci de străini, ce le-aţi spune?
Cred că le-aş spune că eu însămi sunt mirată să văd cât de diferită sunt faţă de ce îmi imaginam că o să fiu înainte să am experienţele de viaţă pe care le-am avut. Înainte mă defineam prin nişte parametri creionaţi  de aşteptările celor din jur sau impresii superficiale despre mine bazate pe reacţiile pe care le aveam în diverse situaţii. Abia când am făcut faţă unor experienţe ieşite din tiparele aşteptărilor mele de viaţă  am început să mă cunosc cu adevărat şi să constat că ceea ce credeam că sunt era  foarte diferit de ceea ce aveam să devin, dar din fericire am avut norocul ca fundamental să fiu o persoană zic eu decentă cu o bază genetică bună şi acest lucru a rămas mereu constant în eul meu.

Ce înseamnă familia pentru dumneavoastră?
O familie bună înseamnă totul – echilibrul vital al unui om. O familie proastă, ani de zile de terapie sau traume psiholologice, dacă ramân netratate. În ambele însă, este nevoie de o conştientizare a relaţiei cu bune şi cu rele, căci în final suntem fiecare o expresie unică a vieţii şi este foarte important să cunoaştem această expresie în totalitatea ei. Şi aşa sunt prea mulţi oameni care duc vieţi de împrumut.

Care este cea mai mare avere spirituală pe care aţi moştenit-o?
Nu ştiu dacă aş putea spune cea mai mare, dar este o certitudine că există o Forţă ,  Dumnezeu, prezentă în momentele de frică umană gravă cu care mă confrunt periodic, ca toată lumea.

Dar cea materială?
Siguranţa materială şi confortul psihic şi fizic care derivă de aici.

În urma cotării la Bursă a Fondului Proprietatea, veţi beneficia şi dumneavoastră de despăgubiri similare cu cele primite de moştenitorii industriaşului Nicolae Malaxa? V-ar face ele mult mai bogată?
Eu nu am beneficiat si nu beneficiez de nimic din partea Fondului Proprietatea pentru că, în ciuda faptului că a fost creat pentru oameni ca mine care provin din familii deposedate abuziv de regimul comunist, ca măsură reparatorie, accesul îmi este blocat de cei care au creat fondul ca o metodă de îmbogăţire personală. Cred că este cea mai ruşinoasă metodă de despăgubire creată din ‘90 până acum. Şi într-o ţară normală, autorii şi profitorii acestei formule ar împărţi o cameră de celulă.

Care sunt cele mai dragi amintiri din copilărie?
Oamenii care numai sunt şi lipsa de griji.

Ce vă leagă de România?
Faptul că seară de seară aud şi văd la televizor numai minciuni, diversiuni şi oameni fără valoare mă exaspereză. Apoi vorbesc cu un om normal pe stradă sau cu cineva drag şi îmi dau seama că există o căldură sufletească în sufletul nostru, căldură pe care nu am mai întâlnit-o nicăieri şi mă rog să nu o pierdem în tot urâtul pe care îl trăim acum.

 Care este cea mai importantă lecţie de viaţă pe care aţi învăţat-o?
Mai devreme sau mai târziu totul se plăteşte în viaţă într-un fel sau altul. Poate nu reuşim să recunoaştem tributul sub forma lui, ceea ce poate fi o mare nelinişte sufletească a celuia care a acumulat pe durerea altuluia, dar, până la urmă, tot o durere este.

Care este cel mai important sfat pe care aţi fi dispusă să îl daţi chiar şi unui necunoscut?
Trăieşte ca şi cum acum ar fi ultima clipă din viaţă şi în următoarea trebuie să dai socoteală pentru ce ai făcut, pentru că aşa şi poate să fie.

Cât de importante sunt discreţia şi decenţa pentru o femeie?
Este foarte greu pentru o femeie să găsească echilibrul între discreţie şi afirmare, pentru că relaţiile sunt bazate pe modele masculine şi atunci forţa şi agresivitatea sunt emulate de femei ca monedă de validare. Aşa este construită lumea. Totuşi eşti mai puternic dacă poţi să adaptezi forţa într-o formă de expresie personală adică echilibrată, să ştii când să fii ferm şi cum. Cred că discreţia este o formă de clasă şi întodeauna spun că acest lucru vine din stofa interioară. Mă bucur totuşi să constat că totuşi există ceva instinctiv în oameni care recunoaşte valoarea şi o validează pentru că toţi avem nevoie de calitate ca şi  hrană sufletescă şi o protejăm în noi şi în alţii pe cât posibil. Dar, pentru că trăim vremuri ciudate, este important să fim alerţi în aşa fel încât discreţia şi buna creştere să nu fie interpretate drept prostie sau slăbiciune de către cei care nu le înţeleg sau nu le au. Deci trebuie să ştim să fim şi afirmativi atunci când este cazul.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta