11013357_10204914704768252_7594495274031060338_nAcest scurt text este despre părinţi disfuncţionali şi o treabă făcută româneşte.

Spectacolul Zurli de la Sala Palatului a fost şi va rămâne pentru mine şi băiatul meu un eveniment memorabil. Pentru că mintea este o sită deasă, cu siguranţă cî, în scurt timp, „neghina” momentului se va cerne definitiv. Dar tocmai despre această „neghină” vreau să vorbesc, nu dintr-o plăcere maladivă, ci dintr-o îngrijorare care pune stăpânire pe mine tot mai mult, mai ales când iau contact cu părinţi şi progeniturile lor răutăcioase la locul de joacă. Situaţia este mai gravă decât mi s-a arătat iniţial, iar acum am înţeles că răutăţile între copii nu sunt normale, nici înnăscute, ci învăţate ca deprindere, temeinic, chiar de către părinţi.

Aşteptat de lune bune de către mii de copii, spectacolul „Zboară, zboară, Vrăjimăturică” al Găştii Zurli a fost fost pentru mine, dincolo de bucuria imensă provocată de reacţiile copilului meu şi de bună dispoziţia insuflată de artişti, o lecţie. Despre ce înseamnă să fii părinte, despre capacitatea de e înţelege şi a empatiza, despre bucuria lucrului bine făcut şi cât de greu se obţine ea în România.

La ora 11.05 –spectacolul era programat să înceapă la 11.00, am înţeles că ceva nu merge bine. Un show pentru copii nu începe cu întârziere pentru că cei mici se plictisesc şi rişti să-i pierzi ca spectatori. Şi, totuşi, ce nu mergea bine? Suntele stridente care răzbăteau periodic din difuzoare mi-ai confirmat bănuiala că ar fi probleme cu sonorizarea.

Însă, „the show must go on”, aşa că, şi cu 30 de minute întârziere, artiştii au fost primiţi cu bucurie sinceră de către cei mici. Au aplaudat, au tropăit şi au rezonat cu scena .

11390267_10204914705248264_3488761283206649697_n

Şi-a dat cineva seama de problema sunetului care nu se rezolvase? Da. Părinţii. Cu apucături de protestatar de Piaţa Victoriei când se joacă Dansul pinguinului, adulţii îşi îndemnau odraslele să bată în podea şi să strige „Nu se-aude, nu se-aude!”, făcând astfel zadarnic efortul artiştilor de a acoperi cu vocea „la rece” zgomotul din sală.

Spectacolul de duminică, o reuşită, din punctul meu de vedere, a fost şi o confirmare că nimeni nu se naşte cu ura în sânge, ci că ea se deprinde pe parcurs, părinţii fiind responsabili pentru învăţarea ei şi transformarea copiilor în mici monştri acri. Am mai învăţat şi că, în ţara asta, e greu să fii bun şi să faci lucruri frumoase pentru a-i bucura pe cei din jur, că vine un prost şi strică tot fără să ridice un deget.

-          Am văzut părinţi care au uitat de ce sunt în sală şi să privească bucuria din ochii copiilor lor, dar le-au dat acestora o lecţie urâtă: când ceva nu-ţi convine, rupe-i capul celui din faţa ta.

-          Administraţai Sălii Palatului ar fi trebuit să nu mai perceapă nicio taxă de închiriere artiştilor şi să iasă pe scenă pentru a explica nesimţirea de a nu pune la dispoziţie aparatură competentă.

-          Gaşca Zurli a făcut un spectacol impresionant, muncit şi cu mult suflet.

Nu vreau să ştiu câţi nervi, câtă frustrare şi câte transpiraţii reci se aflau pe sub costumele viu colorate, dar zurliii din Gşcă ar trebui să ştie că micuţii lor spectatori au fost fericiţi şi nu s-au simţit sabotaţi de microfoane şi nici intimidaţi de părinţi.

Despre aceştia din urmă… sper doar că se vor trezi şi îşi vor dori cu adevărat ca micuţii lor să se facă mari şi buni.

22518_10204914704928256_4199802426746521928_n

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Comments

  1. Catalina Dumitru
    05/06/2015 at 9:05 am

    DIn cate am inteles dintr-o postare a Mirelei Retegan pe Facebook, problemele au fost cu instrumentele trupei nu cu cele ale salii.

  2. zodie de foc
    05/06/2015 at 2:03 pm

    Cred ca in aceasta situatie nu este important DE CE nu au functionat, ci CUM s-a reactionat. Si da, parintii sunt responsabili de cum transmit astfel de comportamente copiilor.

Scrie-ne părerea ta