copii parintiA-ţi creşte copilul înseamnă a-i permite să se dezvolte, să-şi contureze calităţile, aptitudinile şi gusturile. Înseamnă a-l ajuta să înveţe într-un mediu sănătos şi sigur. Înseamnă a-i arăta drumul dezvoltării relaţionale, permiţându-i să trăiască şi să-i lase şi pe ceilalţi să trăiască.

Dacă este lăsat “de capul lui”, copilul va acţiona cum crede de cuviinţă, va răspunde propriilor gusturi şi fantezii. Ca părinte, am chiar datoria de a-l încuraja se se satisfacă – adică să ascult ce-l entuziasmează, ce-l atrage şi care sunt interesele lui. Aceasta îi va permite să evolueze şi să se dezvolte armonios.

În cazul în care aleg să îl blochez, el va fi tensionat şi mai puţin apt să se dezvolte. Dacă se simte ascultat, recunoscut, va avea o mare deschidere spre viaţă, spre dezvoltarea şi spre capacităţile lui. Aşa că, dacă puiul meu vrea să îşi facă o colecţie de dopuri, îl încurajez şi îl stimulez, chiar dacă lucrul acesta mi se pare fără rost.

Copilului meu îi plac dinozaurii? Îl duc la muzeu sau îi cumpăr cărţi pe acest subiect.

Copilului meu îi place apa? Îl duc să înoate.

Copilul meu este interesat de informatică? Îl înscriu la un club, îl încurajez.

Îi permit să fie foarte stabil pe piciorul “eu”. El vede importanţa acestuia.

Copilul nu-şi poate satisface complet sau parţial nevoile atunci când există un pericol pentru el sau comportamentul lui poate să-i facă rău lui sau altei persoane.

Acestea vor fi pistele mele ca părinte-ghid şi părinte-complice, pentru a-i orienta pe copiii mei şi a le fi alături.

Fireşte, copilul nu este conştient de pericolele fizice care-l ameninţă. El nu are noţiunea timpului, a orelor de somn care-i sunt necesare pentru a se odihni bine, nici a tipului de alimentaţie adecvat unei creşteri sănătoase.

Desigur, fără prezenţa părintelui – ghid, el îşi face propriile reguli, îşi urmează toate fanteziile, instinctul şi gusturile, fără nicio barieră naturală.

Astfel, i se pun în pericol siguranţa, sănătatea şi echilibrul mintal. Nu poate fi lăsat de capul lui, ci trebuie ghidat, iar eu, părinte, să-i devin complice în învăţare (evoluţie), impunându-i limite ca să poată trăi mai bine şi asigurându-ă că nevoile lui sunt satisfăcute.

De asemenea, când comportamentul copilului meu mă deranjează, îi spun cum mă simt din cauza acelui comportament. Aşa, el va şti că a făcut rău cuiva. De fiecare dată când comportamentul lui mă va împiedica să pot face ceva pentru mine sau când copilul meu va fi lipsit de respect, îi spun ce sentiment negativ îmi provoacă şi ce mă deranjează. El alege astfel să-şi schimbe comportamentul din respect pentru nevoile celuilalt, nu de teama că va fi pedepsit.

Aşa văd eu calea pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. A se respecta, a se iubi pe sine fără să îi facă rău celulilalt şi a se ocupa de celălalt fără a-şi face rău sieşi.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta

Spam protection by WP Captcha-Free