Radu Serban

Mă săturasem să-mi tot dau părul pe mâna experţilor. Vorba veche „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” este valabilă şi în cazul hair-style-iştilor. Mereu mi-am dorit să pot spune că nu-mi mai schimb coafeza de ani, dar a fost imposibil. Experienţa bucureşteană în acest sens s-a dovedit mai rea decât mă aşteptam. Am încercat de la saloane de cartier până la cei mai renumiţi stilişti şi mereu acelaşi rezultat trist – îmi părea rău că m-am văduvit de podoaba capilară. Era mai bine cu rău.

În primăvară, însă, am avut noroc. Fiind dispusă să încerc din nou ceva, chiar şi radical, şi aflându-mă într-o pasă de „ce-o fi, o fi”, am rugat o prietenă să îmi recomande pe cineva care să se joace frumos cu părul meu. „Du-te la Radu! Nouă ne place”. „Radu” este Radu Şerban, iar „nouă” se referă la ea şi la colegele ei care nu au regretat că au mers pe mâna lui. Asta a fost toată discuţia, încheiată cu un număr de telefon pentru o programare şi cu o adresă.

Mă aşteptam să păţesc la fel ca altă dată, când pentru o programare la maestru trebuia să aştept cu săptămânile. De data asta aşteptarea a fost decentă – 2 zile. Nu pot să nu recunosc că aveam oarece emoţii, alimentate, desigur, de scepticism, atunci când căutam salonul de pe Intrarea Nopţii (Bd. Ion Mihalache). Poate tot de emoţie sau influenţată de numele „intrării” am tras vreo cinci minute de uşa masivă a vilei care găzduia salonul, fără să văd indicatorul care arăta că accesul se face prin curtea din spate.

Salonului lui Radu Şerban îi lipseşte ceva – fiţele. Are, în schimb, mulţi tineri inimoşi şi dornici să înveţe meserie pe bune. Radu e ca albina. Copiii-ucenici, ca un burete – absorb tot ce li se spune, tot ce li se arată. Unii sunt mai vechi pe acolo, deci mai experimentaţi. Nu întreabă de două ori dacă să amestece 23, cu 7, cu 15 cu… restul numerelor de vopsea pe care le spune Radu pe repede-nainte. Pe ceilalţi îi recunoşti după timiditate că sunt novici.

„Deci, ce facem, taicule?”, mă întreabă Radu, pornind astfel prima noastră discuţie. A vrut să afle „unde” mă văd peste zece ani, J ce stil de viaţă am şi ce aşteptări am de la el. „În sfârşit, un profesionist!” am gândit. A fost primul hair-style-ist care a stat de vorbă cu mine înainte de a-mi băga foarfeca-n păr. „Eu sunt frizer, nu hair-style-ist. Eu tund.”, a ţinut el să sublinieze, evident mândru de cariera pe care şi-a construit-o. Am aflat, în ora în care am stat pe scaun, cum se lucrează pe platourile de filmare,cum Steven Segal este deloc pretenţios, dar foarte profesionist, cum se poate oferi pâinea şi cuţiul unor tineri, fără surle şi trâmbiţe.

Radu m-a intuit bine şi a tuns pe uscat, ca Omul-Foarfece, până mi-a luat zece ani din înfăţişare. La final aveam o tunsoare modernă şi uşor de întreţinut, însă fără a-mi schimba radical linia. Preţul fericirii – 25 de lei.  Infinit mai mic comparativ cu satisfacţia. Aşa că mi-am tras nu numai o tunsoare apreciată de toată lumea, dar şi frizer bun.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta

Spam protection by WP Captcha-Free