Pentru Bucureşti, Casa Capşa a fost, mulţi ani, simbol ala fervescenţei politice şi culturale. De aceea, celebra cafenea s-a bucurat de numeroase scrieri închinate ei. Din generaţia mai tânără a boemei capşiste pot fi amintiţi regretaţii Marcel Gafton, taciturnul mucalit Teodor Mazilu, distinşii oameni de cultură Modest Morariu şi Mihai (Max) Murgu.

O veritabilă şcoală de şuete literare, teatrale şi mai ales de teorie picturală se derula zilnic la bine cunoscutele cafele-filtru preparate în argintărie veche de chelneri cu ştaif, unii dintre ei rămaşi în anale. Simion Papacostea, Maier, Petrică, papa Coriolan, Boşneag, sau madam Ana au fost maeştri ai bunei serviri, îndrăgostiţi de meseria lor.

Clădirea delicată, scundă, la început cu un singur etaj, acum cu două etaje, în care funcţionează azi Cafeneaua şi Restaurantul “Capşa”, pe Calea Victoriei nr.34, având la intrare firma aproape neobservabilă “Casa Capşa, fondată în 1852″, a aparţinut iniţial familiei boierilor Slătineanu. În 1870, clădirea a fost cumpărată de fraţii Capşa, care au deschis în încăperile de jos au deschis o cofetărie , în 1881, un restaurant, iar în 1891, o cafenea.

Începuturile

Fraţii Capşa proveneau din familia numeroasă, cu 12 copii, a cojocarului Constantin Capşa.  Meşteşugarul l-a trimis pe Vasile, unul dintre fii, să înveţe meseria de cofetar de la maestrul Constantin Lefteru de la Podul Mogoşoaiei. Pe atunci, puţini erau cofetari, dar tocmai pentru că meseria era de dată recentă, cei care o practicau erau foarte căutaţi. Deci, mişcarea era una bună, deoarece în acea vreme tradiţionalele dulciuri orientale (baclavaua, cataiful, pelteaua sau rahatul) începuseră a fi înlocuite cu mai sofisticatele cofeturi aduse din Italia sau Franţa. La mare căutare începuseră a fi bomboanele, ciocolata sau îngheţata, dar şi vinurile şi lichiorurile).

Ucenicia lui Vasile la cofetarul Lefter a fost una serioasă şi îndelungată. După 10 ai care a învăţat multe despre cofetărie şi a adunat o sumă frumuşică, Vasile s-a asociat cu fratele lui Anton, pitarul, şi au cumpărat împreună o micuţă prăvălie pe Podul Mogoşoaiei. Acolo a fost, de fapt, prima cofetărie Capşa, deschisă în 1852 sub numele “La doi fraţi: Anton şi Vasile Capşa”. În scurt timp, afacerea a devenit înfloritoare, astfel că fraţii Capşa au cumpărat un alt local, mai spaţios, tot pe Podul Mogoşoaiei, după care Vasile cunoaşte oadevărată aventură negustorească, încercându-şi norocul prin Crimeea şi Bulgaria, o aventură încheiată bine. Fraţii îşi fac apoi un laborator, aduc multă marfă cumpărată din Apus, importă pentru prima oară absint (poreclit “Zâna Verde”), care va deveni băutura preferată a bucureştenilor. În curând, “Capşa” ajunge cea mai mare cofetărie din Bucureşti, consacrată în tot sud-estul Europei.

Dezvoltarea şi renumele

Peste câţiva ani, lui Vasile şi Anton li se vor asocia alţi doi fraţi, Constantin şi Grigore, acesta din urmă beneficiind chiar de o specializare în domeniu la Paris. Grigore a ajuns, în cele din urmă, creierul şi adevăratul patron al Casei “Capşa”. Ambiţios şi capabil, Grigore ajunge în 1869 furnizor al Curţii  domnitoare, iar “Casa Capşa” cunoaşte în următoarele două decenii o ascensiune uimitoare, cucerind cele mai înalte distincţii la Viena, Bucureşti, Bordeux, încununate cu “Marea medalie de aur” de la Expoziţia Universală de la Paris. Din 1886 rămâne patron numai Grigore Capşa, care deschide hotelul, restaurantul şi cafeneaua care au fost înfloritoare până la naţionalizarea localului, la 11 iunie 1948.

În anii de glorie, Casa “Capşa” a a avut mulţi cleinţi de vază.în 1877, luau dejunul aici Marele Duce al Rusiei, Nicolae, prinţul Milan al Serbiei, iar mai târziu, de-a lungul anilor, au frecventat-o, printre alţii, foştii suverani ai Serbiei, Milan şi Natalia Obrenovici. Boema literară a pătruns la Capşa abia după Primul Război Mondial, până atunci localul fiind accesibil exclusiv protipendadei bucureştene, oamenilor politici şi ziariştilor de elită: P.Carp, Take Ionescu, Dinu Brătianu, I.G.Duca, Gh. Tătărescu, Armand Călinescu, V. Madgearu, Mihai Ralea ş.a.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Casa “Capşa” a concesionat şi exploatat la Sinaia hotelurile “Palace” şi “Caraiman”, restaurantul-bar din incinta Cazinoului, iar la Bucureşti, “Athenee Palace” şi Terasa “Lido”.

Fiecare ocazie socială, diplomatică sau mondenă importantă era marcată prin lansarea unui nou produs al Casei “Capşa”. În anul 1920, de exemplu, cu prilejul vizitei făcute de mareşalul francez Joffre, Casa “Capşa” a lansat delicioasele prăjituri “joffre”, cunoscute şi apreciate şi azi.

“Oaspeţii plecau spre Paris încărcaţi cu cutii de lemn, pline cu acele bomboane unice în Europa. La Paris, la Berlin, la Budapesta sau Viena am fost întrebat nu o dată în decursul anilor dacă mai există Capşa şi dacă mai are ciocolată  tot atât de savuroasă”, îşi amintea Victor Eftimiu, renumit cunoscător al mâncărurilor şi cofeturilor rare.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta