Mânată din pasiunea de a face lucruri frumoase şi bune, “din dorinţa de a scăpa de un cotidian anost şi de foarte multe ori anihilant”, o tânără absolventă de Filologie s-a decis să transpună poezia în bucătărie şi să creeze un atelier inedit – de pâine şi gem.

“Atelierul de pâine şi gem este un mod de a ne petrece timpul altfel decât în ritm rapid, de a consuma frumos orele,  lucrând cu propriile mâini, oferind minții un răgaz de relaxare și imaginației un impuls.  Este un hobby, nu o afacere, nici nu ne-am propus să devină o afacere în timp, tocmai pentru a păstra intacte idelile de început: dulcețuri și pâine făcute manual, după rețete vechi, pe care le avem de la bunicile sau străbunicile noastre din zona Brașovului, ambalaje folosind tehnici străvechi de împachetare, pe care le-am descoperit și apoi practicat pentru a avea îndemânare (artele japoneze furoshiki și origami sunt doar câteva exemple), etichete scrise cu caligrafii studiate, care își doresc să se opună scrisului la laptop și imaginii electronice”, ne-a spus Meda Popea, proprietara micuţei afaceri cu dulceţuri rafinate şi pâine sănătoasă.

În familia ei, dulceața se face de multe generații şi nu îşi aminteşte ca vreodată, în copilărie, să fi cumpărat gem sau dulceață de la magazin. Nici azi nu face asta, pentru că nu are încredere în producția de serie și mai ales în compoziția acestora, în care de multe ori, în numele unei false întoarceri la alimentația sănătoasă, trăim sub semnul înlocuitorilor: zahărul e înlocuit cu îndulcitori artificiali, culoarea și aroma cu aditivi, consistența naturală a siropului cu gelatină și agenți de îngroșare şi alte mijloace care să “ucidă” de la început tot farmecul acestui joc cu gusturi şi arome.

“Am avut norocul să îmi petrec  copilăria și adolescența într-o casă cu grădină, în zona Brașovului, în care frumosul  conta câteodată mai mult decât utilul, în care se plantau mai mult flori decât legume, unde fructele se culegeau direct din pomi (prune, mere, corcodușe, caise, nuci), din arbuștii îngrijiți și saptati cu grijă, care mărgineau grădina (coacăze roșii, agrișe, zmeură) sau din culturile speciale (căpșune, rubarbă). Să nu uit de fructele de pădure, pe atunci nu le-am văzut vreodată pe tarabe, ci doar în pădure, pe crengi, în excursiile pe care le făceam cu părinții în diferitele momente ale anului:  vara găseam zmeură , iar spre toamnă, mure și afine. Am învățat  tot atunci, și eu, și sora mea, să facem gem și dulceață, astfel că am știut parcă dintotdeauna care este diferența dintre ele, mai  ales care sunt dificultățile și provocările unei dulceți adevărate (sirop de zahăr consistent și transparent, fructe frumoase, care trebuiau să rămână întregi chiar după fierbere). Îmi vine să râd astăzi când oameni în toată firea nu știu ce pun în gură sau fac coadă la fast-food, când văd fete la supermarket care nu pot face diferența între pătrunjel și leuștean sau când văd adolescenți în metrou ronțăind din pungi multicolore produse crocante și excesiv de sărate, inconștienți de cât de nesănătoase sunt pentru organism”, povesteşte Meda Popea pentru Jurnal LifeStyle.

Tradiţia gemului făcut în casă vine de la bunici. care făceau magiun de prune, dulceaţă din nuci verzi sau din portocale, dulceață din prune cu miez de nuci,  jeleu (peltea) din a “rozincini” roșii (coacăze roșii) sau rabarbăr (în Ardeal așa i se pune, dar astăzi este mai cunoscut frantuzitul “rubarba”).

“Sora mea și cu mine am învățat direct de la mama, totul a venit de la sine, am văzut și am învățat, apoi am descoperit că știm. Ce contează în aceste întâmplări este că ne-a plăcut să învățam, am descoperit lumea și prin lucrurile mici și care uneori par lipsite de semnificație, dar al căror miez știm să îl apreciem  doar la maturitate”, mărturiseşte Meda.

Arta atât de frumoasă a dulcețurilor s-a pierdut astăzi și în graba de a trăi oamenii au uitat să aprecieze lucrurile făcute cu migală și pricepere. De aceea, Atelierul de Pâine şi Gem  propune un alt mod de a redesoperi că, dincolo de un lucru, obiect sau produs, poate exista și pasiune, și trăire, și dedicație, dar mai ales iscusință.

Cu pâinea este altă poveste. Ca şi gemul, pâinea este în familia Medei Popea la loc de cinste -  “de mai mulți ani noi nu mai mâncăm pâine din comerț, ci o facem în casă”. Şi făcutul pâinii este tot o artă, pentru că nu oricine pune făină și drojdie într-un bol poate face pâine. Aşa că, dacă la început pâinea se cocea doar pentru consum propriu, acum se face şi pentru prieteni, iar pentru că nimic nu se compară cu senzaţia pe care ţi-o dă frământatul, “joaca” cu făina, contactul cu materia, maşina de pâine nu are ce căuta în această ecuaţie.

“Dacă în cazul dulcețurilor păstrăm secretul retetelor, în cazul pâinii împărtășim cât mai mult din ceea ce am învățat să facem, organizăm întâlniri cu prietenii, mai ales în weekend, și  frământăm pâinea, așteptăm să  crească, apoi o coacem, bucurându-ne apoi de mirosul atât de îmbietor al pâinii coapte, dar și de gustul ei unic, parfumat și dens de la mirodeniile sau semințele de tot felul pe care le integrăm în compoziție”, spune proprietara Atelierului de pâine şi gem.

De curând, în cadrul acestui atelier a fost definitivată structura unui workshop de frământat pâinea, şi s-au fixat deja colaborări cu manageri care vor să ofere angajaților un team-building mai neobișnuit, dar foarte motivant și relaxant, în același timp.

Ce găseşti la Atelier de pâine şi gem?
- produse pe care pui tu însuţi mâna şi le faci
- dulceţuri care au DOAR fruct şi zahăr
- ambalaje originale, cu o caligrafie studiată şi personalizate
- talent

Ce NU găseşti la Atelier de pâine şi gem?
- conservanţi, pectină, gelatină, zemuri de fructe şi coloranţi
- maşini şi aparate care să înlocuiască frumuseţea frământatului, a amestecatului şi a coptului

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta