Iubit şi, mai ales, citit în România, unde revine de fiecare dată ca şi cum s-ar întoarce acasă, scriitorul israelian Amos Oz a ţinut cu sufletul la gură şi aseară publicul venit la Ateneul Român pentru a asista la discuţia sa cu Gabriel Liiceanu.

Când am venit pentru prima dată aici, România nu era o ţară cu totul străină pentru mine. Când am venit aici, nu era ca şi cum m-aş fi dus în Coreea sau în Japonia, am fost întâmpinat cu familiaritate“, îşi aminteşte scriitorul care, din 2002, când a venit pentru prima dată la Festivalul “Zile şi Nopţi de Literatură”, ne vizitează ţara cu regularitate.

Aşa cum era de aşteptat, şi discuţiile cu public de aseară au fost pline de substanţă, deoarece Oz a ales să răspundă provocărilor lansate de Gabriel Liiceanu şi să vorbească despre compromisuri în scriitură, despre cum se leagă firul narativ şi ce este cu adevărat important în construcţia unui roman.

“Trebuie să faci compromisuri tot timpul. Un roman se naşte dintr-o anumită viziune. Apoi trebuie să pui cuvânt lângă cuvânt, lângă cuvânt, lângă cuvânt. Un roman nu se construieşte din idei, nu din personaje, nu din conflicte şi aventuri, ci din cuvinte”, a subliniat scriitorul.

Pentru el  scrisul unui roman este asemenea construirii  lanţului Carpaţi din cuburi lego, iar important într-un roman nu este “cine se îndrăgosteşte de cine şi cine înşală pe cine”, pentru că aşa cum însuşi declară, “marile decizii în legătură cu viaţa şi moartea sunt puţine

“ Când scriu un roman, câteodată îmi pare rău de mine însumi. Uneori mă chinuiesc câte două ore pentru a plasa un cuvânt într-o frază şi nimeni nu observă apoi asta (…) Este ca în muzică sau ca într-un recital. Nimeni nu acordă atenţie unei singure note dintr-un recital, decât atunci când ea este falsă. Muncesc din greu tocmai ca opera mea să nu fie observată”, a mai spus Amos Oz.

 

“Să nu pronunţi noapte”. “Există ceva mai rău decât singurătatea?”, l-a întrebat Gabriel Liiceanu .

“Există o diferenţă între singurătate şi solitudine. Singurătatea este o condiţie primordială, ne naştem singuri (…) Solitudinea este altceva, este ceea ce se întâmplă când o persoană întoarce spatele umanităţii (…) Da, scriu despre familii, scriu despre familiile nefericite. Familiile nefericite se autoexplică, n-au nevoie de explicaţii. Familia este instituţia cea mai misterioasă din întreg universul, cea mai comică şi cea mai tragică şi cea mai absurdă, dar şi cea mai persistentă (…) Familia convenţională a mers înainte din generaţie în generaţie. Dacă aş avea de ales între două opţiuni, prima fiind să mă alătur primei misiuni spre Marte şi a doua – să fiu o muscă pe peretele casei unei familii, eu aş alege să fiu musca. Ar fi mult mai interesant. În romanele mele sunt o muscă pe peretele unei familii”, i-a răspuns Amos Oz.

La finalul dialogului, scriitorul israelian a adresat un sfat tuturor celor prezenţi: “Mesajul meu final este acesta: Cartea este cel mai bun prieten al vostru. Dacă aveţi o insomnie, puteţi lua o carte de pe raftul bibliotecii la trei dimineaţa şi o puteţi aduce în pat alături de voi. O carte nu o să spună niciodată ‘M-ai abandonat timp de 20 de ani, cum îndrăzneşti să mă cauţi acum?!’ Nu există alt prieten mai bun decât cartea”.

Nici scriitorii din România nu au plecat fără o povaţă din partea lui Oz: “Scrieţi despre strada voastră, despre viaţa voastră!”.

Lui Amos Oz îi va fi decernat, azi, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, iar în această după-amiază, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas-Kretzulescu va fi lansată seria de autor “Amos Oz” a editurii Humanitas Fiction, cu volumele “Odihnă desăvârşită”, “Cutia neagră”, “Cum să lecuieşti un fanatic”, “Rime despre viaţă şi moarte”, “Poveste despre dragoste şi întuneric” şi “Scene de viaţă campestră”.

Mai multe informaţii despre Amos Oz, găseşti aici.

Articole inrudite:

Jucarie.ro
Recommend to friends
  • gplus
  • pinterest

Scrie-ne părerea ta